fericirea se împarte la unu



mă întreb dacă oamenii care aleargă după fericire își dau seama cât de singuri sunt?
mă întreb dacă fericirea contează cu adevărat sau contează doar drumul până la ea?
mă întreb de ce e atât de vânată o stare atât de trecătoare?

și mă întreb de ce uităm de toate celelalte lucruri, doar pentru că vrem puțină fericire?
suntem structurați în așa fel încât să iubim pentru totdeauna aceiași persoană?
mult timp am crezut că nu există acel suflet pereche, că e o invenție menită să ne țină ocupați, uneori să îl căutăm o viață, uneori să luptăm să-l păstrăm pe viață.

și dacă există, oare sufletele pereche se pot pierde?
și în locul lui ce mai căutăm? o replică, o poveste nouă care să ne facă fericiți până la epuizare sau până la plictiseală?...probabil asta e cea mai mare problemă a noastră, ne plictisim de noi, dar fugim de ceilalți, ne ascundem sau ne creăm o nouă imagine crezând că putem minți...că putem fura puțină fericire.

dacă ajungem să luăm peste picior iubirea și căsnicia, dacă femeia ajunge să fie isterică și dependentă de control, dacă bărbatul e un infidel-alcoolic-nenorocit, iar copilul are tot ce-i mai rău, fiindcă seamănă cu mama soacra, oare suntem făcuți să trăim împreună?
prin natura noastră suntem egoiști, pe alocuri sălbatici, modelați și condiționați de niște reguli, pe care uneori nu le înțelegem.
 
dacă am fi liberi, cum am umbla pe străzi? dacă nu ne-ar fi teamă de nimic, unde am găsi fericirea?

Comentarii

  1. Dorian Lisca23 aprilie 2015 la 22:22

    Fericirea nu este o stare trecatoare,este o stare ce necesita intretinere,ca si peluza de pe National Arena.Fericirea nu inseamna ca totul este perfect,ci mai degraba faptul ca ai decis sa vezi dincolo de imperfectiuni.Si mai ales,conteaza enorm drumul pana la ea,pentru ca fericirea se compune din mici bucurii.Ce este de-a dreptul deplorabil este faptul ca in zilele noastre nu se pune accent pe fericire ci pe bucuria de moment si nu ne sperie faptul ca redevenim neanderthalieni,vanatori de clipe...bravi eroi de conjunctura dar sinistri anonimi de-a lungul vietii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nicole Soare24 aprilie 2015 la 02:46

      din pacate uneori oamenii alearga dupa o fericire gresit inteleasa, pe un drum prost pavat, cu tentatii efemere si descopera tarziu ca nu ajung unde si-au dorit.

      Ștergere
    2. Dorian Lisca24 aprilie 2015 la 11:24

      Cred ca ai dreptate...din pacate pentru oamenii care pun accent pe destinatia finala si nu pe drumul pana acolo.Daca este fericirea gresit inteleasa? - nici pomeneala,exista doar exces de subiectivism si/sau lipsa de experienta.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

cine ești tu fericire care nu-mi dai drumul la picior?

Imagine
nu-mi amintesc câte nopți nedormite au fost, câte ieșiri ratate, câte pahare de vin pierdute, câte dimineți fără machiaj sau zile fără tocuri, câte planuri schimbate sau țigări nefumate...dar îmi amintesc fiecare emoție, fiecare moment de nerăbdare, de fericire, de panică sau momentele de stângăcie până am ajuns să ne descoperim. am fost egoistă pentru că te-am păstrat numai pentru noi. am trăit fiecare etapă, de la sâmburel la cea care ești, fiecare mișcare și apoi fiecare respirație în micul nostru univers. te-am protejat cât am putut de discuții inutile și detalii fără rost, care ți-ar fi furat din unicitate. ești perfectă pentru mine, așa cum fiecare copil e perfect pentru părinții lui, iar eu îmi promit și îți promit că o să respect cine ești. nu scriu pentru tine, scriu pentru mine, pentru ce am promis, pentru momentele în care am să uit și poate am să mă pierd în dorința de a te face fericită altfel decât meriți. așa că îți promit că vei avea atenția mea atunc...
Citiți mai multe

"a fatherless girl thinks all things possible and nothing safe"

Imagine
am avut un vis, a fost atât de frumos, iar tu ai fost atât de prezent, ca și cum ai fi vrut să știm că ești în viața noastră, chiar și după atâția ani de absență..  te-am îmbrățișat în vis și nu voiam să te las, te-am îmbrățișat în timp ce plângeam de dor, de teamă să nu treacă prea repede momentul, plângeam cu recunoștință că trăiesc emoția de a fi lângă tine, eu mare, tu la fel ca atunci când m-ai lăsat mică ….știam că o să se termine visul și am vrut să cuprind tot tot, tot ce mi-a lipsit în anii ăștia și tot ce aș avea nevoie pentru a merge mai departe….dar știu că eu sunt fiindcă tu ai fost și îți mulțumesc pentru tot, tata. mi-aș fi dorit astăzi să-ți spun "la mulți ani!"   
Citiți mai multe

Bu Zian

Imagine
Zian este matinalul familiei, se trezește cu părul răvășit, cu ochii mici mici, întotdeauna vesel, cu pașii lui grăsuți vine încet și bate la ușa de la baie. (după aia începe să vorbească tare) Sunt cele mai liniștite și adorabile 30 minute dintr-o zi cu el, după aia se declanșează furtuna.  În timp ce mă pregătesc de muncă, avem tot felul de discuții inteligente: când vin țânțarii, cum ar fi dacă el ar fi mare și ar trăi singur (avem multe dileme cu acest “cum ar fi? “ - “mami, cum ar fi dacă eu aș fi o pisică și tu m-ai găsi și m-ai lua să ai grijă de mine?”), cum o să murim noi, părinții, dar nu astăzi, săptămâna viitoare (mai e muuult până atunci), ce îi aduc când vin acasă, iepurașul o să-i mai aducă cadouri dacă e ascultător?….și în fiecare zi îmi promite că o să fie cuminte. Seara îl întreb cu câte persoane s-a certat și îmi numără pe degete, de obicei pe Sofi o pune de vreo trei ori la socoteală, dar în final e mulțumit că s-a certat mai puțin ca ieri.  Ghe...
Citiți mai multe