gadget sau căruță?



de un an Soare încearcă să mă convingă să schimb telefonul, de vreo doi ani vorbește despre o mașină nouă și de foarte mulți ani face glume pe seama laptopului meu.

este amuzant cu câtă convingere îmi vorbește despre telefoane, despre ce dotări ar avea o mașină nouă...ar putea fi un negociator bun, dacă m-aș lăsa convinsă :) 


să vorbești despre bunurile mele e ca și cum ai vorbi despre Dacia 1300  într-o lume a BMW-urilor.

să le luăm pe rând: telefonul - mărul cu numărul 4, fără S, cea mai mică memorie...e drept că îl posed de câțiva ani, dar pentru mine a contat design-ul, culoarea, că este ușor de folosit și era cumva pasul logic după numărul 3. acum, într-adevăr îmi vine să țip la el când stau jumătate de minut să reacționeze la orice fel de comandă, dar am învățat să am răbdare. nu pot ține foarte multe aplicații, (dar de ce aș avea nevoie de prea multe?), pozele și video-urile trebuie să le descarc des (nu văd care e problema), camera foto este cam slăbuță, (dar e la modă să editezi pozele), nu-mi salvează piesele din whatsapp (dar le pot asculta direct de acolo), muzică nu mai am pe el de ceva timp (asta e o problemă), bateria ține o zi (de ex acum mai am 10% și sper să mă țină de articolul ăsta), se încinge repede. Și totuși nu pot renunța la el.

mașina - vechime: 10 ani, a noastră de vreo 4 ani și jumătate. condusă aproape zilnic de vreo 3 ani jumătate. legătura s-a realizat mai ales în momentele dificile din viața noastră (a mea și a mașinii): stâlpul din parcarea mall-ului care ne-a stat în cale la prima ieșire în oraș (atunci am promis că nu mă mai urc la volan, dar mi-a trecut repede), zgârieturile făcute din cauza parcărilor aiurea, toate gropile luate, (ca să nu spun de câte ori a fost nevoie să o ducem la reparat/schimbat piese), dar și momentele frumoase, când ne plimbăm și cântăm cu muzica dată la maxim, vorbim și avem grijă una de alta! (tot despre mașină vorbesc -  între timp am învățat să o protejez).  poate ăsta e un soi de atașament de prima mașină...niciuna nu o să mai fie ca prima!  
 

laptopul - când îl închizi o pace interioară te cuprinde, ca și cum s-ar termina războiul. Soare nu are răbdare nici măcar să-l pornească, se enervează numai cât se uită la el. de vreo doi ani nu mai are baterie și trebuie să stea tot timpul în priză, se întâmplă să dau peste cablu și să se închidă fix când aveam un document important deschis, iar de cum se mișcă și cât de greu se încarcă, nici nu are rost să menționez.
 
dar cum pot eu trece peste legătura emoțională creată cu lucrurile mele pe care le folosesc și de care abuzez până la epuizare?
 
cu încăpățânare refuz să fac vreun upgrade... așa că Soare poți profita de lipsa mea de interes și compensa cu niște jocuri noi pentru PS sau un ceas nou...sau

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

cine ești tu fericire care nu-mi dai drumul la picior?

Imagine
nu-mi amintesc câte nopți nedormite au fost, câte ieșiri ratate, câte pahare de vin pierdute, câte dimineți fără machiaj sau zile fără tocuri, câte planuri schimbate sau țigări nefumate...dar îmi amintesc fiecare emoție, fiecare moment de nerăbdare, de fericire, de panică sau momentele de stângăcie până am ajuns să ne descoperim. am fost egoistă pentru că te-am păstrat numai pentru noi. am trăit fiecare etapă, de la sâmburel la cea care ești, fiecare mișcare și apoi fiecare respirație în micul nostru univers. te-am protejat cât am putut de discuții inutile și detalii fără rost, care ți-ar fi furat din unicitate. ești perfectă pentru mine, așa cum fiecare copil e perfect pentru părinții lui, iar eu îmi promit și îți promit că o să respect cine ești. nu scriu pentru tine, scriu pentru mine, pentru ce am promis, pentru momentele în care am să uit și poate am să mă pierd în dorința de a te face fericită altfel decât meriți. așa că îți promit că vei avea atenția mea atunc...
Citiți mai multe

"a fatherless girl thinks all things possible and nothing safe"

Imagine
am avut un vis, a fost atât de frumos, iar tu ai fost atât de prezent, ca și cum ai fi vrut să știm că ești în viața noastră, chiar și după atâția ani de absență..  te-am îmbrățișat în vis și nu voiam să te las, te-am îmbrățișat în timp ce plângeam de dor, de teamă să nu treacă prea repede momentul, plângeam cu recunoștință că trăiesc emoția de a fi lângă tine, eu mare, tu la fel ca atunci când m-ai lăsat mică ….știam că o să se termine visul și am vrut să cuprind tot tot, tot ce mi-a lipsit în anii ăștia și tot ce aș avea nevoie pentru a merge mai departe….dar știu că eu sunt fiindcă tu ai fost și îți mulțumesc pentru tot, tata. mi-aș fi dorit astăzi să-ți spun "la mulți ani!"   
Citiți mai multe

Bu Zian

Imagine
Zian este matinalul familiei, se trezește cu părul răvășit, cu ochii mici mici, întotdeauna vesel, cu pașii lui grăsuți vine încet și bate la ușa de la baie. (după aia începe să vorbească tare) Sunt cele mai liniștite și adorabile 30 minute dintr-o zi cu el, după aia se declanșează furtuna.  În timp ce mă pregătesc de muncă, avem tot felul de discuții inteligente: când vin țânțarii, cum ar fi dacă el ar fi mare și ar trăi singur (avem multe dileme cu acest “cum ar fi? “ - “mami, cum ar fi dacă eu aș fi o pisică și tu m-ai găsi și m-ai lua să ai grijă de mine?”), cum o să murim noi, părinții, dar nu astăzi, săptămâna viitoare (mai e muuult până atunci), ce îi aduc când vin acasă, iepurașul o să-i mai aducă cadouri dacă e ascultător?….și în fiecare zi îmi promite că o să fie cuminte. Seara îl întreb cu câte persoane s-a certat și îmi numără pe degete, de obicei pe Sofi o pune de vreo trei ori la socoteală, dar în final e mulțumit că s-a certat mai puțin ca ieri.  Ghe...
Citiți mai multe