liceu

probabil cei mai mulți dintre noi își amintesc cu drag de perioada liceului și pentru că, de curând colegul Dorian a provocat la o discuție despre vremurile apuse, am deschis cutia cu amintiri.

am fost o tocilară (ar spune unii), care inclusiv la examenul de bacalaureat a mers cu uniformă și codițe. nu am fost o fashionistă, nu mă machiam, nu fumam, îmi plăcea să am caietele ordonate, scriam frumos, temele erau întotdeauna făcute, lecțiile învățate.…imi plăcea să învăț și cred că eram destul de greu de convins să chiulesc (din cauza asta mi-am atras multe antipatii)….am  fost șefa clasei și șefă de promoție (nu că mi-ar fi folosit la ceva).

printre dățile în care mi-am permis să vin fără uniformă, chiar destul de profan îmbrăcată, am vrut împreună cu Geta, Gianina și Cole să mergem la ziua porților deschise, cam în mijlocul orelor, bineînțeles că am ajuns doar până la poarta liceului, unde ne-am întâlnit cu doamna directoare Trandafir. urmarea trebuia să fie nota scăzută la purtare...Doamne ce am mai plâns atunci, nu concepeam așa ceva...dar am scăpat, fiindcă am avut un diriginte foarte înțelegător.

îmi amintesc cu mândrie de clasa a 9-a când am fost cei mai buni din liceu, din păcate, cam atât a ținut :).

nu cred că am fost foarte uniți, poate existau perioade când ne înțelegeam, cumva era și normal, la cât de diferiți eram, dar bineînțeles că existam pe grupuri.

 

a fost o perioadă de prietenii frumoase, sincere, cu preocupări adolescentine.

 

nu știu cât de rele eram noi fetele, dar îmi amintesc de un 1 martie când am primit de la băieți câte o lămâie..

 

așa cum mi-i amintesc după 10 ani:

 

Marius era persoana care nu se mulțumea cu puțin, avea întotdeauna ceva de comentat și se certa cu profesorii. dar îmi plăcea și sinceritatea cu care venea la mine sau la Gianina să-i explicăm cum stătea treaba cu problemele la matematică.

 

 Marian era priceput la franceză, de multe ori profesoara îl punea să răspundă, dar cred că era puțin cam leneș. bineînțeles am imaginea E-urilor desenate la sfârșitul caietelor și declarația din prima zi când a spus "sper să nu fiu cu tocilara asta în clasă" (adică eu).

 

Mihai era băiatul timid, dar care afișa o maturitate de om cu experiență și uneori te lovea cu expresii pline de înțelepciune. 

 
Dorian era ca Nessie (monstru din Loch Ness) în literatură, știam că citea foarte mult, 

ceea ce se și putea observa cu ușurință, dar era de neatins, nu știam (probabil nici el) câte cărți avea citite. nu cred că am deschis vreodată subiectul cărți, pentru că nu vroiam să mă fac de râs, totodată mă ambiționa talentul lui de a scrie, îmi amintesc de niște rânduri scrise la sfârșitul unui caiet, erau foarte frumoase.  și de nickname-ul, propunerea lui, kosmodemyanskaya, pe care îl foloseam când scriam împreună cu Geta la topul muzical de la Radio Alfa.

 

“fetele rele” Alina, Cristina, Mariana și Dana...gașca veselă. bineînțeles că mult timp nu le-am plăcut pentru că erau altfel decât eram eu și în plus aveam impresia că scăpau ușor cu absențele sau temele nefăcute. 

îmi amintesc colanții imprimați ai Marianei, din prima zi de școală și când l-a întrebat pe dl Țâru dacă pot veni machiate și dacă uniforma e obligatorie. 

la ele, toată materia predată într-o zi încăpea într-un singur caiet, îndoit, într-o poșetă aproape plic.

Gigi..mi-e dor de Gigi!! Rebelă, era între tabere, se înțelegea bine cu toată lumea. îmi amintesc șepcile lui Gigi și cum media conflictul dintre mine și un coleg de liceu mai mare.

 

Iulia a rămas "cole" și așa o să rămână, cele mai frumoase amintiri le am cu și despre ea, cea mai frumoasă și dragă colegă. cele mai frumoase seri petrecute împreună în discotecile din Galați, dar și temele făcute împreună, pauzele în care ne luăm chio chips cu ardei gras sau plimbările pe jos până acasă.

 

Laura handbalista, era o fire foarte veselă, îmi amintesc că era proaspăt întoarsă din Franța după un cantonament și a pus-o profesoara de franceză să spună ce a făcut acolo...în franceză, iar ea nu a fost în stare să scoată 2 cuvinte…acum trăiește în Franța și e logodită cu un francez (sper să nu greșesc).

Dana o tipă isteață, mă ofticam când lua note bune oportunistic și eu învățam pe rupte. îmi plăcea că era tot timpul aranjată, îmbrăcată frumos și descurcăreață. Profu de geografie îi spunea Volkswagen și era amuzantă când citea cu voce tare și avea un șuierat nazal.

 

Getuta the best, ne-am înțeles foarte bine. locuiam aproape una de alta, mergeam împreună la liceu, înghețam în diminețile de iarnă când așteptam să prindem un loc în maxi taxi, de la ea făceam comandă de produse cosmetice și mi-o amintesc foarte îndrăzneață. și acum îmi pare rău că nu am fost la spital când a avut hepatită.. :)

 

Gianina era destul de serioasă, poate și pentru că era sora mai mare și trebuia să aibe grijă de celelalte surori (parcă ambii părinți munceau în străinătate). îmi amintesc când am fost la ziua ei la Ivesti, ne-am distrat foarte bine și am dormit la grămadă, îmi amintesc rucsacul ei negru și pregătirile împreună la mate și la conta. întotdeauna am crezut că matematica era ușoară pentru ea, pe când eu trebuia să muncesc mai mult sa o înțeleg.

    

Vali era foarte prietenoasă, îmi era dragă pentru că știa să se facă plăcută, era sinceră și știu că avea relație serioasă încă din clasă a 9-€“a.

 

 Andreea o tipă deșteaptă, cumva concurența directă,  veselă, uneori ironică, cu înclinații spre muzică rock. era preferata profesoarei de contabilitate, in clasa a 12-a, era mai bună decât mine la franceză...dar  îmi amintesc și ochii verzi foarte expresivi.

 

 Mariana era fată cuminte, serioasă, nu ieșea foarte mult în evidență.

 

Florin - de el îmi amintesc că era pasionat de jocurile abia apărute pe la sălile de jocuri, pierdea ore in șir acolo...chiuleau băieții să meargă la jocuri sau să stea pe net și să ne trimită email-uri…mi-a amintit Iulian de curând, de schimburile de mailurile de pe k.ro.

 

Iulian prietenul cel mai bun al nostru, al fetelor. nu aș vrea să amintesc de lucrurile amuzante (cum lingea banca :)), acum e băiat serios! dar îmi amintesc cu câtă încăpățânare nu vroia să facă nu știu ce temă la română și îl amenința dirigintele că-l lasă corigent, iar eu mă rugam de el să pună mâna să învețe. era foarte leneș!!

 

Irina venită mai târziu la noi în clasă, mi se părea foarte interesant că locuise o perioadă în Franta și avea așa o poveste aparte despre accidentul cu trenul și recuperarea. Era foarte vorbăreață și veselă.

 

nu pot să uit lungile plimbări pe faleză, joaca noastră cu apa de la fântâni, vacanța din clasa a 12-a, glumele sau  neînțelegerile...și mă uit la noi cum râdeam cu sinceritate și lipsă de griji.