what's my name?!

în copilărie am avut o problemă cu prenumele meu...nu mi-a plăcut, nu cred că există o explicație logică de ce, dar erau atât de multe nume frumoase: Ana, Maria, Elena, Dana, în plus mai existau și piese pe care cineva le-a compus special pentru fetele astea cu nume deosebite...cu numele meu cred că am auzit o manea!

nemulțumirea mea a fost spusă de multe ori, mai ales că îmi imaginam cum ar fi să mă duc să-mi schimb numele, sau să existe o variantă în care copilul să aibe libertatea de a alege cum să-l cheme...târziu am aflat că și unul din frații mei avea problema asta, dar la el s-a rezolvat mai simplu: la fiecare gagică avea alt nume.

la un moment dat, ai mei părinți au făcut greșeala să-mi spună că am și un al doilea prenume: Lăcrămioara, numele dat de nașa de botez...wow, a fost un moment de speranță și totodată o luptă dificilă de a-i face pe ceilalți să-mi spună Lăcrămioara... îmi plăcea atât de mult (deși acum nu mai sună atât de bine) parcă rezona altfel...de obicei un nume îți crează imediat în minte o asociere cu o imagine, o față, poate fi cineva pe care placi sau dimpotrivă, iar pentru mine un nume de floare era deosebit.  

și m-am luptat, uneori cu încăpățânare nu răspundeam până nu mă strigau așa cum vroiam, iar tatăl meu mă striga Lăcrămioara doar când avea nevoie de mine. A durat puțin, probabil am enervat pe cineva din familie cu insistențele mele și îmi ajunsese la urechi cum că de fapt nu am și acest al doilea prenume.

am imaginea bine întipărită în minte cum am luat un scaun (avea pernă verde cu un model în relief), m-am urcat (oare cât de mică eram?!), direct la dulapul unde știam că țin documentele și am găsit certificatul: cu dezamăgire am constatat că nu exista nicio lăcrămioara...

mi-am revenit într-un final, mai ales că au fost și niște explicații sentimentale ale alegerii numelui, iar în timp au tot intervenit variațiuni pe aceiași temă, care deja parcă sunau mai bine sau mai amuzant: coco, nico, nicole, nic, sau nicky (spus de un englez suna ca o piesă scrisă special pentru mine).

buun partea amuzantă e că o prietenă din copilărie, cu care păstrez legătura ocazional și ne mai intâlnim la o nuntă, un botez, o măslină și care îmi este foarte dragă pentru că este genul de persoană jovială, simpatică, sinceră si caldă….așaaa, fata asta nu mă sună Niciodată de ziua mea de naștere sau de Sf Nicolae, daar în fiecare an de Florii este singura care mă sună să-mi spună "La Mulți ani"!!...ce puteam să-mi doresc mai mult?

 

N