The last lecture

o carte pe care am citit-o acum câțiva ani, dar pe care aș consuma-o în loc de micul dejun pentru că te trezește la viață și te scutură bine, mai ales când uiți de lucrurile cu adevărat importante.                                     

am scris rândurile de mai jos imediat după ce terminasem de citit, a fost genul acela de carte pe care nu o lași din mână pana nu e gata.

am primit-o de la fratele meu din State și fiindcă știam câte ceva despre ea, am fost curioasă să văd ce impact o să aibe asupra mea. sunt greu de impresionat la capitolul cărți motivaționale, tocmai pentru că am citit câteva și am învățat să fac diferența între visele vândute ieftin și lucrurile autentice redate chiar din experiență.  

cartea aceasta e “life-changing” cum ar spune Bro, pentru mine a fost ca un film dramatic, cu nuanțe romantice, pe alocuri presărat cu fraze amuzante, plin de speranță și totuși cu un final trist.…la un moment dat ajungi să te identifici cu personajul, să te pui în locul lui sau al celor din jurul lui…din păcate nu e doar un film.

așa incepe:
“I have an engineering problem.
While for the most part I’m in terrific physical shape, I have ten tumors in my liver and I have only a few months left to live.”

Randy profesor în știința calculatoarelor la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburg, a fost diagnosticat în 2006, cu cancer la ficat. după o operație, tratamente dure, chimo, boala tot a învins, așa încât s-a trezit cu zece tumori pe ficat, în fază finală și doar câteva luni de trait.

și totuși vorbește despre vise și îndeplinirea lor, mai ales importanța atingerii viselor pe care le construiești încă din copilărie. este o carte plină de metafore, fraze pe care ai putea să le vezi ca niște clișee, dar atât de personale si adevărate.

realitatea asta dură, neașteptată îi dă peste cap toate planurile, visele și îl blochează într-un punct în care nu mai rămâne decât să-și amintească trecutul, să aprecieze prezentul și să realizeze că nu există viitor.

fire practică și totodată un om optimist, cu un simț ironic al umorului, Randy a trecut la planul pentru ceea ce trebuia să lase ca moștenire spirituală celor trei copiii ai lui, dar și studenților, prietenilor, familiei. așa că a făcut și a ținut în fața a 400 de persoane, o prezentare numită  The Last Lecture, urmată apoi de cartea editată, care a devenit în scurt timp best seller la New York.

The last lecture este o lecție de viață, cu care inevitabil empatizezi și poate față de alte cărti motivaționale, îți dai seama, incă odată cât de scurtă este viața și cât de important e modul în care alegi să o trăiesti, pentru că în final contează mai mult împlinirea sufletească.

ce mi-a plăcut în mod deosebit? faptul că trebuie să iei lucrurile pas cu pas, să le cauti rezolvarea, să nu incetezi să visezi și să creezi mediul oportun în care visele să se îndeplinească, să nu-ți fie teamă de eșec si să oferi cu aceiași daruire cu care primești. (“Go out and do for others what somebody did for you” ).

Randy Pausch  (23 octombrie 1960 – 25 iulie 2008)
“Too many people go through life complaining about their problems. I’ve always believed that if you took one tenth the energy you put into complaining and applied it to solving the problem, you’d be surprised by how well things can work out.”

“People are more important than things.”

“It’s not about how to achieve your dreams, it’s about how to lead your life, … If you lead your life the right way, the karma will take care of itself, the dreams will come to you.”

“Showing gratitude is one of the simplest yet most powerful things humans can do for each other.”

“Time is all you have and you may find one day that you have less than you think.”

“Wait long enough and people will surprise and impress. When you’re pissed off at someone and you’re angry at them, you just haven’t given them enough time. Just give them a little more time and they almost always will impress you.”

astăzi pentru mine, o lecție adevărată de viață o reprezintă prietena mea. care cu ambiție și încăpățânare a refuzat să accepte că lucrurile se opresc la un diagnostic pe o hârtie. 

am fost lângă ea mai mult emoțional, am ținut-o de mână mai mult spiritual și am proiectat-o în viitorul meu, pentru că nu am încetat niciodată să o văd lângă mine mult timp de acum încolo. apreciez și o iubesc pentru forța ei de a lupta pentru cei dragi și îi mulțumesc fiindcă sunt prietena ei.