a fi sau a nu fi răcit

după două săptămâni de ocolit bucătăria, aseară am gătit.  

am pus apă la fiert (dar am uitat să pun sare), am desfăcut pachetul de spaghete (de fapt Soare l-a desfăcut), am pus pastele la fiert, după 15 min le-am strecurat, le-am pus într-un bol, am pus două linguri de pesto (cumpărat de la magazin), câteva capere și gata...la final tot mai era nevoie de sare și piper, dar tot un soi de gătit (eficient) a fost.  

  

știu! nu mă plâng de lipsa timpului, nu mă plâng de nimic (sper nici stomacul lui Soare să nu intre în grevă), doar că mi-ar plăcea să nu ajung să cumpăr mâncare la conservă.  

zilele astea au fost ceva mai solicitante, având în vedere că Soare a fost răcit și am stat cu copilul cât mai izolate, nereușind să fac mare lucru (dușul după somnul ei, ordine în casă la 7 dimineața). 

  

și inevitabil, nu știu cum am adus vorba, ajung la un subiect pe care nu mă pot abține să nu-l devoalez: Soare răcit.  

chiar dacă risc să fiu exclusă de pe lista de Crăciun, trebuie să mărturisesc faptul că, în afară de momentele cu adevărat serioase, Soare este un "bolnăvicios" care are nevoie de atenție. când îl lovește durerea e dezastru, serios, e treabă gravă, o stare din asta îl scoate din funcțiune câteva zile.

cea mai recentă răceală s-a manifestat în felul următor: 

 El: "Mă simt fooarte rău, cred că am să mor" 

 Eu: "Zi-mi repede cum se cheamă piesa aia pe care o vrei la înmormântare, că tot timpul uit” 

 El: "Nu pot să cred că nu ții minte piesa, ultima mea dorință!” 

 Eu: "Damn it!" 

  

 El (cu o voce stinsă) "Vino să vezi dacă am temperatură, simt așa că ard" (se leagă de mine de fiecare dată când folosesc fraza asta la adresa bebelușului) 

 Eu: "Avem termometru copilului de poponeț, crezi că te ajută?!" 

 El: "Tu nu mă crezi când îți spun că mi-e rău!” 

 Eu:"Ba da normal că te cred, hai să-ți fac un ceai cu miere!” 

 El: "Nu vreau!” 

 Eu:"Haide că o să te ajute” 

 El: "Nu-mi fă că nu beau!!" 

  

 În altă zi, după muncă, 

 El: "Da tu nu mă bagi deloc în seamă?! Nu vezi cât de rău îmi este? Ai venit acasă și nu-mi zici nimic" 

 Eu: (recunosc că m-am luat cu altele), mă duc să-l iau în brațe ceva mai insistent 

 El: "dă-te mai încolo, nu pot să respir!!" 

  

 și cică femeile îs ciudate!! 

  

 El (foarte serios) "Cred că mi-a ajuns la plămâni, auzi cum tușesc?!" (Într-adevăr era o tuse gravă) 

 Eu: "Păi hai la medic"  

 El: "Pentru ce să merg la medic: ori a ajuns la plămâni și e nașpa, ori e o alergie" 

  

după multe șervețele consumate, aspirine luate, apa multă, limonadă cu miere, FĂRĂ CEAI, dureri de cap, nas înfundat.. s-a rezolvat cu niște pastile de alergie. 

  

citeam un studiu că bărbații se vaită mai rău decât femeile când răcesc...răceala e gripă, durerea de cap e migrenă, tusea e la plămâni (aș adăuga eu), pentru a atrage simpatia celor din jur (n-am zis-o eu...studiu!) 

  

 ps: te rog să faci cafeaua aia bună, în continuare dimineața!