gaura neagră a universului meu
încerc de câteva zile să scriu, ceva, orice, dar cineva își
bate joc de mine și îmi fură din timp și din inspiratie. uneori îmi ia energia
și orele de somn (pentru orele de somn mai am un mic vinovat).
de multe ori se întâmplă să mi le ia pe toate în aceiași zi.
și e un haos total.
dar nu pot decât să mă resemnez. să aștept ziua sau momentul
când voi fi mai liniștită. deși la cum mă cunosc mi-e greu să cred că ar veni
prea devreme.
întotdeauna m-am considerat suficient de șmecheră încât să
le fac pe toate, perfecționistă încât să-mi iasă bine și ambițioasă încât să le
fac singură.
dar uneori mă declar învinsă. când pic obosită fizic și
psihic....atât de obosită încât nici somnul nu e somn. și așa cum se întâmplă în viață, momentul în
care într-un final ațipesc, este cel în care se trezește copilul..
și mă întreb:
cum ar fi dacă am putea cumpăra timp? dacă s-ar da pe
credit, cred că aș mai adăuga niște ani buni la cei 27 de plată, doar pentru…un
timp de respirat, un moment în care să mă bucur de ce am și nu să alerg pentru
a rezolva problemele universului.
cele mai neplăcute locuri în care pierd timpul sunt cozile.
astăzi am pierdut o oră și jumătate la bancă, pentru a-mi face o asigurare. am
pierdut timp și bani. de nerecuperat.
uneori am impresia că există o gaură neagră care îmi mănâncă
timpul, pentru că mă trezesc dintr-o dată că au trecut zile, săptămâni, luni,
ani și mă întreb “cand a trecut timpul?”
Comentarii
Trimiteți un comentariu