raftul de papuci de la intrare
nu sunt rasistă și nici nu am o atitudine xenofobă față de naționalitatea rromă...nu cred că am început bine, parcă ar urma un "dar" reiau: în toamnă se împlinesc zece ani de când respirăm aer curat de București. în 2005, în dorința de a trăi această minunată experiență și de a îmbrățișa oportunitățile oferite de capitală, ne-am aruncat, cu buzunarele goale și câteva vise copilărești, în universul magic al extraordinarului Mic-Paris-București. necunoscând foarte bine zonele orașului, am nimerit, cu o primă chirie, într-un apartament din Rahova. apartament dotat cu mobilier masiv din lemn vechi scârțâitor, covoare moderne decolorate și cu miros de pipi de cățel și purici pe post de colegi de cameră, termopane de ultimă generație cu închidere bușită, ramă metalică, la pachet cu vânt și dureri de spate. iarna puneam, ca decor, niște pături în geam, să țină vremii de urât și nouă de cald. am uitat de ușa de la intrare, căptușită cu un burete acoperit cu piele ș...