ce vreme și ce vremuri

aș vrea să am mai multă încredere în oameni, mai ales în persoanele nevoiașe, să nu mă întreb dacă în spatele unor lacrimi și a unor hârtii fluturate în față, se ascunde vreo metodă de a manipula.

 

nu mai avem timp să ascultăm, nici răbdare, nici încredere.

 

a venit o doamnă la firmă cu o poveste despre băiatul bolnav, despre operație, despre costul operației, banii strânși și cum ar avea nevoie de încă o anumită sumă, așa că bate din poartă în poartă în speranța că o ajută cineva. mi-a spus că și o vorba bună este greu de obținut de la cineva.

 

am ascultat-o și aș fi ascultat-o până la capăt, era destul de coerentă și vorbea de niște fapte care necesită multă imaginație pentru a fi inventate.

 

am analizat-o. am încercat să trec peste imaginea de văicăreală, să o văd, să simt, să-mi transmită emoție.

 

îmi place să ascult oamenii, să le înțeleg suferințele și să ajut dacă pot...ciudat cum poate ajunge să fie un defect lucru ăsta.

 

din păcate viața m-a făcut să fiu atât de reticentă și să privesc cu îndoială orice în jurul meu, încât m-am surprins analizând fiecare gest și cuvânt, mă gândeam care sunt șansele să fie doar ipocrizie și cât de bine își joacă rolul. 

 

mi se întâmplă de multe ori să închid geamul la mașină când stau la semafor și se apropie un cerșător sau să întorc privirea când sunt abordată pe stradă...pe unii îi simți imediat că ăsta e jobul lor de vis pentru care nu plătesc taxe.

 

am ajuns să nu mai facem diferența între ce e real și ce e prefăcătorie.

asta pentru că am văzut atât de mulți care prostesc și profită de slăbiciunile celorlalți. 

 

știu că viața e nedreaptă și nu toți primesc ce merită. dar trebuie să lupți cu viața și cu neajunsurile, cu oamenii, iar uneori văicăreală nu ajută.

am învățat asta într-un mod mai dur, dar și datorită lui Adi care nu înțelege de ce se plâng oamenii încontinuu de o situație când mai bine se focusează să rezolve.

să acționeze! să schimbe!

 

am verificat doar un nume pe care mi l-a spus și s-a dovedit a fi adevărat...

am considerat că mai bine să fie pierderea mea și a colegilor acei câțiva bănuți, decât să nu fac nimic.

când i-am dat banii m-a întrebat dacă noi mai avem de mâncare?

 

tot Adi imi spune mereu: gândește-te ce înseamnă pentru tine 5 lei și ce înseamnă pentru cel care stă pe stradă și nu are nimic?

....