nimicuri

ne vindem ieftin: principiile, ideile, integritatea, altruismul. 
   
ne place să ne lăudăm cu lucruri goale, să vorbim mai mult decât să ascultăm, să țipăm, să închidem ochii, să întoarcem spatele, să mințim, să ne mințim. 
   
am ajuns să cumpărăm cu hârtii creditate: apartamente, haine de firmă, telefoane, mașini, bijuterii, plasme, lcd hd, ultra hd, 3k, 4k, whatever 
   
comunicăm prost, auzim doar ce ne interesează, ascultăm fără a înțelege. 
avem pretenții și credem că ni se cuvine totul. 
   
uităm de noi, de prietenii adevărați, de familie. 
   
suntem ipocriți! 
judecăm din teama de a recunoaște propriile slăbiciuni. e atât de simplu să critici, să bârfești și nouă ne place tot ce e simplu să complicăm. 
   
avem nevoie de dramă, să plângem fiindcă muncim prea mult, să ne plângem când nu avem ce munci, să schimbăm perdelele fiindcă nu ne mai plac, să aruncăm mâncarea fiindcă e prea multă, să ne reproșăm orice, să ne enervăm, să ne îmbolnăvim. 
   
irosim energie, timp, resurse. 
   
ne ascundem, zâmbim fals, ne prefacem. 
   
uneori simt că e prea târziu să se mai schimbe ceva. 
   
sunt o ipocrită! pentru că îmi permit să nu-mi pese. pentru că uneori am chef să iau viața la mișto. pentru că nu cer să fiu înțeleasă, pentru că nu am nevoie de ajutor, pentru că nu vreau sfaturi...dar mă prefac. 
   
mint că-mi pasă, că mă interesează, că sunt serioasă, că înțeleg, că am nevoie.. 
   
sunt o ipocrită! pentru că fericirea mea se cuantifică în zâmbete. în prezent. pentru că bogăția mea e în spirit. pentru că poveștile mele sunt simple. 
   
dar mă prefac. 
că fericirea e în rochiile cumpărate, în cadourile primite. că bogăția e într-un apartament cochet. că poveștile ar trebui să fie complicate, să aibe mister. 
   
și sunt simplă. atât de complexă în simplitatea mea. 
și fraieră. 
și uneori prost înțeleasă.