Draga Mos Craciun

m-am intalnit cu Mos Craciun!

eram impreuna cu Alice, colega mea (deci nu a fost un vis). ne-am bucurat ca niste copii si cand l-am vazut, nu am putut sa ne abtinem, am strigat "mos craciun! ce faci?!"

dar el nu a fost la fel de incantat. probabil nu intram in aria lui de expertiza. oricum, avea sacul gol si nici macar nu era cu sania, era cu o Dacia. 

dar mi-am dat seama ca mi-e dor de  craciunul copilariei. de bucuria cu care primeam fiecare cadou, de bradul impodobit, de bomboanele de pom, pe care le mancam si invarteam ambalajul la loc, de globurile de sticla, de bunatatile pregatite cu truda de ai mei. pierdeau o zi intreaga sa taie legumele pentru salata de boeuf, o asezau frumos pe platou si o ornau cu tot felul de gogosari, castraveti si oua, iar noi, multi in familie, o mancam imediat (asta dupa ce lingeam castronul in care era pregatita). 

si imi amintesc cat de mult imi placea sa pierd vremea pe afara, la zapada, la bulgareala si pe derdelus, de imi inghetau mustatile si imi udam hainele si tot nu ma dadeam plecata.

mi-e dor sa mai cred in mos craciun. de fapt, daca ma gandesc, ca la 20 de ani ii scriam mosului, imi permit sa cred in Mos Craciun, asa ca, daca tot Sarbatorile noastre au ajuns sa fie despre cat de mult cheltuim, ce fite de mancaruri pregatim, ce ultim gadget o sa primim cadou, m-am hotarat sa-i scriu si eu mosului, pe blog, poate, daca tot are masina, are si acces la internet.

Draga Mos Craciun,

stiu ca iti scriu doar odata pe an, uneori sar si peste etapa asta, in speranta ca-mi citesti gandurile, dar imi doresc mult de tot sa imi citesti scrisoarea. si poate sa imi indeplinesti doua, trei dorinte.

anul asta, care acus se termina, a fost unul foarte greu, cu multe provocari, incarcat emotional, pe alocuri condimentat cu incercari si conflicte si parca mi-a testat puterile si rabdarea la maxim.

la inceputul anului nu mi-am dorit nimic, nu mi-am facut nicio lista, niciun plan, niciun vis, dar mi-am zis ca o sa fie un an dificil. si a fost! 

vezi tu mosule, cumva ma simt bine ca nu mi-am stabilit rezolutiile, altfel cred ca acu plangeam in timp ce iti scriam, ca nu am reusit sa bifez nicio chestie mareata.

sa nu crezi ca uit sau trec cu vederea toate momentele frumoase petrecute anul asta.

sunt recunoscatoare pentru toate lucrurile bune, toate intalnirile cu prietenii, cu familia, vacantele, toate orele dormite, toate conversatiile, mesajele, reusitele, toate lectiile de viata primite, sfaturile, chiar si cele necerute, desi le pot insira pe toate rapid, ca multe nu au fost de nici unele.

te-as ruga daca poti, pentru anul viitor, sa aduci mai multa liniste, mai mult timp, timp de petrecut cu oamenii dragi, mai mult timp pentru mine, mai multa rabdare, mai multa fericire.

sa fie mai putina agitatie. mai putine lucruri de facut si de bifat. mai putine conflicte, mai putini oameni bolnavi, mai putine suflete triste.

cat despre planurile de anul viitor parca nu-mi sta in fire sa fac liste si nici nu as vrea sa-mi propun lucruri marete. dar o sa am grija sa dozez ce primesc anul asta, de la tine, cat sa-mi ajunga pana la urmatoarea scrisoare.

si fii atent mosule ca anul 2016 e unul important, se schimba prefixul...nu, nu intineresc, dar nici criza nu ma apuca, momentan. ai putea sa ma ajuti sa trec mai usor si peste etapa asta...stiu, e ca si cum ti-as cere si cadou de ziua mea.

asa ca te rog, macar sa fie un an bun, oricum ar fi el, da bun sa fie. 

si tie mosule iti doresc sanatate si timp destul cat sa indeplinesti visele tuturor!

ps: daca ai nevoie de o asistenta, apeleaza cu incredere, am referinte bune.