"Ti-a spus cineva astazi ca te iubeste?"

imi place sa-i spun ca nu, sa o aud, cu vocea calda cum imi zice: "mama te iubeste"

sunt bucatica din ea si totusi de cele mai multe ori simt nevoia sa o protejez de parca ea ar fi copilul.

mi-as dori sa fac atat de multe pentru ea, sa o stiu linistita si odihnita, pentru ca inteleg toata truda si oboseala anilor ce au trecut.

o visez intr-o casuta, cu o gradina plina de flori, inconjurata de copii si nepoti, fara griji, fara intrebari, doar ca o rasplata pentru munca ei. pentru ca merita ce e mai bun.

lucrurile nu s-au schimbat acum si nu le percep altfel pentru ca sunt mama, ci s-au schimbat atunci cand am ramas fara tata si ne-am trezit ca ne avem una pe cealalta, iar eu eram inca intr-o perioada de adolescenta.

pentru un moment am avut sentimentul ca suntem nepotrivite, ca nu stim sa ne descurcam, ca nu o sa ne intelegem. mult timp nu m-am gandit la suferinta ei, pe care nu prea aveam cum sa o inteleg, eram concentrata doar pe pierderea mea.

dar am invatat cu pasi mici sa vorbim mai mult, sa ne ascultam, sa avem incredere una in cealalta, sa fim mai presus de relatia clasica mama-fiica.

era amuzant cand mergeam pe strada si mama era intrebata "nepotica dvs?" iar ea ma strangea mai tare de mana si zicea mandra: "nu, e fata mea cea mica"

mama mi-a permis multe, nu-mi dau seama daca a avut incredere ca nu o sa ma pierd pe drum, sau asa a lucrat universul.

la fel de mult am suparat-o si am gresit de multe ori, am fost razvratita si incapatanata. dar ea m-a iertat de fiecare data. nu am ascultat-o si nu i-am urmat sfaturile de fiecare data, dar m-a lasat sa fiu eu.

cel mai frumos cadou de la mama este o agenda pe care am primit-o la 20 de ani. nu e o simpla agenda, ci are in ea stranse toate darurile din lume: iubire, rabdare, altruism, sinceritate, bunatate, poezie, povesti minunate.

imi amintesc cu drag de perioada liceului cand ieseam, in serile calde de vara sa ne plimbam si ne cumparam prajituri sau ceva bun de mancare. aveam momentul nostru de rasfat.

mama are grija de mine si acum. ador cartile pe care le primesc de la ea cu dedicatie. cine mai face cadou in ziua de azi o carte cu dedicatie? imi plac ardeii copti cu sos. un sos pe care numai ea il face, incredibil de bun si imi face tot timpul cand ma duc acasa.

mama e persoana care vine de la Galati, sa ne vada, pentru cateva ore, apoi se intoarce la viata ei agitata.

mama e persoana care anticipeaza dorinte si le indeplineste. de la ea am invatat ce inseamna sa ai grija de cei dragi, sa ai rabdare cu ei, sa te porti si sa vorbesti frumos cu oamenii din jurul tau.

dimineata inainte sa plece la munca, ii lasa biletele lui tata si o cafea calda. ii facea pachetul cand pleca la munca. a fost devotata lui tata si este inca familiei.

imi doresc sa fie cat mai mult langa noi, sa fie bine, sa fie sanatoasa. ea este pentru mine acasa. copilaria si adolescenta mea.

mama e la curent cu toate noutatile. si din cauza asta trebuie sa fiu atenta la ce scriu fiindca imi citeste blogul, iar acest lucru a facut si mai grea insiruirea mea de ganduri pentru ea. :)

iti multumesc pentru tot mama.