30

Well! Happy birthday to me!

se intampla un lucru ciudat: nu sunt deprimata! pai nu asa e in carti? nu asa spune toata lumea? ca se termina viata? ca apar ridurile, ca te cuprinde criza, panica, nu mai poti dormi? ca trebuie sa te maturizezi?

nu se intampla nimic...sunt doar povesti. surprinzator, in anii trecuti imi doream sa treaca ziua mea cat mai redepe, sa uite lumea de mine, sa nu fiu sunata, sa nu fiu intrebata cati ani fac si ce imi doresc cadou.

anul asta ma prinde cu stare de bine si fericire.

acum un an ma gandeam la aniversarea asta: am trecut de la petrecere in club, unde nu am mai poposit de mai bine de doi ani, dar mi s-a parut mult prea obositoare si nu mai agreez noptile pierdute (oops! asta e semn de batranete), apoi am vrut plecare la munte, dar (ne)fericirea unui weekend de iubire, consumat prea comercial, mi-a stricat planurile.

dar ghici ce? asa cum se intampla cam in fiecare an, nu-mi doresc chestii marete. ma bucura in continuare orice prostioara simbolica, orice atentie, orice zambet, orice felicitare...inclusiv telefonul pe care il dau lui frate-miu sa-i amintesc ca e ziua mea.

m-am analizat, cum sunt eu la 30 de ani, in afara de tanara, desteapta, talentata, frumoasa...iata si modesta

-       -  sunt ironica, testez autoironia doar cand sunt bine dispusa...normal
-       -  privesc lucrurile/evenimentele ceva mai relaxat fata de anii trecuti
-       - acum am doar jumatate de mustrare de constiinta cand mananc ceva dulce sau ceva bun super caloric (inainte nu dormeam facand exercitii fizice..in gand si apoi ma infometam)
-      -  sunt semi-mandra de mine profesional... (nu ma intrebati de ce)
-      -  sunt 3/4 implinita personal (inca un copil...cu Soare off course si sa-l intalnesc pe Robbie W- my list, remember?)
-      -  mi s-au schimbat prioritatile

am trecut peste analizarea partilor negative, nu cred ca intereseza pe nimeni, plus ca mi-ar ocupa mult mai mult spatiu, asa ca le las pentru un articol separat

la 30 de ani as bea un pahar de vin rosu cu fiecare dintre voi si as sta la povesti pe indelete, dar fiindca mi-e putin dificil, va multumesc ca existati in viata mea...si tot o sa beau un pahar de vin rosu diseara 


asa arat eu la 30 de ani (teoretic, este a 31 zi de 16 februarie din viata mea, dar astea's detalii)




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

cine ești tu fericire care nu-mi dai drumul la picior?

Imagine
nu-mi amintesc câte nopți nedormite au fost, câte ieșiri ratate, câte pahare de vin pierdute, câte dimineți fără machiaj sau zile fără tocuri, câte planuri schimbate sau țigări nefumate...dar îmi amintesc fiecare emoție, fiecare moment de nerăbdare, de fericire, de panică sau momentele de stângăcie până am ajuns să ne descoperim. am fost egoistă pentru că te-am păstrat numai pentru noi. am trăit fiecare etapă, de la sâmburel la cea care ești, fiecare mișcare și apoi fiecare respirație în micul nostru univers. te-am protejat cât am putut de discuții inutile și detalii fără rost, care ți-ar fi furat din unicitate. ești perfectă pentru mine, așa cum fiecare copil e perfect pentru părinții lui, iar eu îmi promit și îți promit că o să respect cine ești. nu scriu pentru tine, scriu pentru mine, pentru ce am promis, pentru momentele în care am să uit și poate am să mă pierd în dorința de a te face fericită altfel decât meriți. așa că îți promit că vei avea atenția mea atunc...
Citiți mai multe

"a fatherless girl thinks all things possible and nothing safe"

Imagine
am avut un vis, a fost atât de frumos, iar tu ai fost atât de prezent, ca și cum ai fi vrut să știm că ești în viața noastră, chiar și după atâția ani de absență..  te-am îmbrățișat în vis și nu voiam să te las, te-am îmbrățișat în timp ce plângeam de dor, de teamă să nu treacă prea repede momentul, plângeam cu recunoștință că trăiesc emoția de a fi lângă tine, eu mare, tu la fel ca atunci când m-ai lăsat mică ….știam că o să se termine visul și am vrut să cuprind tot tot, tot ce mi-a lipsit în anii ăștia și tot ce aș avea nevoie pentru a merge mai departe….dar știu că eu sunt fiindcă tu ai fost și îți mulțumesc pentru tot, tata. mi-aș fi dorit astăzi să-ți spun "la mulți ani!"   
Citiți mai multe

Bu Zian

Imagine
Zian este matinalul familiei, se trezește cu părul răvășit, cu ochii mici mici, întotdeauna vesel, cu pașii lui grăsuți vine încet și bate la ușa de la baie. (după aia începe să vorbească tare) Sunt cele mai liniștite și adorabile 30 minute dintr-o zi cu el, după aia se declanșează furtuna.  În timp ce mă pregătesc de muncă, avem tot felul de discuții inteligente: când vin țânțarii, cum ar fi dacă el ar fi mare și ar trăi singur (avem multe dileme cu acest “cum ar fi? “ - “mami, cum ar fi dacă eu aș fi o pisică și tu m-ai găsi și m-ai lua să ai grijă de mine?”), cum o să murim noi, părinții, dar nu astăzi, săptămâna viitoare (mai e muuult până atunci), ce îi aduc când vin acasă, iepurașul o să-i mai aducă cadouri dacă e ascultător?….și în fiecare zi îmi promite că o să fie cuminte. Seara îl întreb cu câte persoane s-a certat și îmi numără pe degete, de obicei pe Sofi o pune de vreo trei ori la socoteală, dar în final e mulțumit că s-a certat mai puțin ca ieri.  Ghe...
Citiți mai multe