despre obsesii

sa ne intelegem: daca eu accept ca tu le ai pe ale tale, te rog accepta ca si eu le-am strans pe ale mele de-a lungul anilor si am grija de ele ca nu cumva sa ma depersonalizez...si inevitabil, o sa mai strang cateva, odata cu trecerea anilor.

e vorba de obsesii, sa le spunem mici obsesii totusi. nu am ajuns inca la comportamentul obsesiv-compulsiv, dar am eu fixurile mele. uneori enervante...bine mai tot timpul enervante.

ca de exemplu: sunt obsedata de curatenie: "Buna! numele meu este Nicoleta, iar prietenul meu cel mai bun este mopul." imi imaginez ca sunt la masa confesiunilor cu un domestos, fairy si un clean, ca altcineva nu m-ar intelege.

nu exista weekend in care sa nu pornesc un plan de restabilire a ordinii si sigurantei conjugale care implica: aspirat, sters praful, scuturat, strans jucarii, spalat, aruncat chestii inutile si mancare neconsumata, strans iar jucarii, deschis geamuri. imi place sa simt un aer proaspat (aproape curat) in casa, as dormi cu geamul deschis tot timpul, iar starea de zen depinde neaparat de cum arata casa dupa curatenie. sa fie curat, nu neaparat ordine, pentru ca e putin probabil sa se mentina ordinea prea mult si chiar daca e surprinzator (pentru mine in special), nu ma deranjeaza dezordinea creata de copil. nu vreti sa stiti de cate ori, imediat dupa ce am terminat curatenia, a plouat cu stafide sau ne-am trezit cu apa: "mamiii apaaa", sau firmituri de "pi"(paine). multumesc Doamne ca m-ai inzestrat cu rabdare!

in ultima luna de sarcina, am dat cu mopul in fiecare zi, preventiv, de parca umbla kinder de doua zile sa linga pe jos si trebuia sa trec testul.

iar acum o luna, cand m-a sunat Soare blocat pe jos, ca nu se mai putea misca din cauza spatelui, am ajuns acasa in cateva minute (nu stiu cum), am chemat salvarea si stiti la ce ma gandeam cand au intrat medicii de pe ambulanta in casa, incalcati?!! ca imi calca pe covoarele crem din camera si ma durea sufletul (si de Soare bineinteles), dar mai ales pentru covoarele mele, pentru care deja faceam planul de sterilizare.

mai am cateva fixuri, unele sunt mai aproape de superstitie: ies intotdeauna din casa pasind cu dreptul si nu ma intorc (aproape) niciodata din drum, imi plac doar sosetele albe, nu las poseta pe jos, cum ajung acasa imi scot toate bijuteriile, sunt in stare sa ascult o piesa, care imi place o zi intreaga...pe bune, imi pregatesc intotdeauna hainele cu o seara inainte, inainte de a iesi din casa trebuie sa verific ca am luat tot ce-mi trebuie, iar cheile de la masina sa fie la indemana, ca sa nu le caut aiurea prin poseta, imi place sa dorm invelita fie vara, fie iarna, nu-mi place ca cineva (Soare) sa claxoneze sau sa stearga parbrizul sau sa schimbe temperatura, cand eu conduc...

am facut o pauza, am crezut ca le-am terminat si l-am intrebat pe Soare ce obsesii am: pacat ca uneori nu poti reproduce expresiile celor din jurul tau, dar cica (doar doua din ele): sunt obsedata de curatenie (d’oh stiaam!) si sunt obsedata de kilogramele in plus (ale mele).

trebuie sa-l fac si pe el putin de ras, ca cica nu are fixuri: trebuie sa bata de trei ori in lemn, tigaia trebuie sa fie super curata inainte de a o folosi, ii place sa fie punctual si ceilalti sa fie punctuali, nu-i place sa alerge dupa metrou (si nici dupa fete:))) si nu intelege de ce oamenii se imbulzesc la intrarea in metrou…feel free to fill the blanks Soare

  

ca sa facem o distinctie intre una si alta dex-ul spune:

obsesie, s. f. Tulburare a vointei care se manifesta prin idei fixe, prin dorinta irezistibila de a face un act determinat, bolnavul fiind constient de caracterul anormal al actiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvata care revine neincetat in campul constiintei, staruitor si anormal; preocupare chinuitoare

Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune.

deci concluzionez ca am un comportament inadecvat fata de mobila, mopul, covoarele si farfuriile din casa. oare exista vindecarea in 12 pasi?!

voi ce obsesii/fixuri aveti? promit ca nu va judec :))