Sofia
se
intampla sa fiu intrebata daca al meu copil a inceput sa merga, daca vorbeste,
daca am scapat de scutece, cand merge la gradinita, daca sta acasa cu bona si
cum se intelege cu ea etc, iar de obicei intrebarile astea le primesc de la
oameni care inca nu au copii, ceea ce cumva mi se pare normal sa nu fii la curent cu dezvoltarea unui copil, mai ales ca si eu eram la fel, pe vremuri.
dar
acum, in prag de 1 an si 9 luni m-am hotarat sa-mi analizez copilul...bine o urmaresc la
fiecare pas si orice chestie mica pe care o face mie mi se pare adorabila, minunata, copilul perfect... dar asa e probabil cu fiecare parinte si al sau copil.
deci
ce stie si ce ii place Sofiei la 1 an si 9 luni:
- e un copil foarte vesel, activ si mancacios, lucruri pentru care sunt foarte recunoscatoare (mananca printre altele spanac, brocoli, linte, urzici, sfecla rosie, dovlecel crud, ardei si fructe tot felul)
- stie cateva cuvinte intregi, dar si inceputuri din alte cuvinte: mama, tata, nana, dodo, pipi, ou, maumau (pisica), pi (paine), nu, da, gataaa (care uneori suna a tataa), apa, floa (floare)
- zice "pa paa" si face cu mana
- interjectia favorita este: uau!! pe care o spune si cu intonatia de rigoare "uaaau!" la orice ii se pare interesant, chiar daca vede acelasi lucru a zecea oara. am iesit cu ea in parc si primele 5 minute ne-a tinut numai in „uaau” de spuneai ca tinem copilu’ legat in casa
- u este ursul, ma este mar, mini este mickey
- ii place sa deschida frigiderul si sa faca inventarul
- ii place sa alerge in fundul gol prin casa si avem un intreg ritual dupa baita, in care trebuie sa „o prind” ca sa o imbrac si se lasa cu rasete pana la suparare ca trebuie sa facem si procesul asta neplacut ce include haine
- stie sa arate animalele, fructele, masina, trenul, avionul etc de pe carti
- pune degetul la gura si face „sssss” cand cineva doarme, dar atat, adica nu face liniste
- stie sa arate nasul, ochii, gura, sprancene, ureche (nu urechile)
- „vorbeste” tot timpul, daca nu se uita la desene, orice activitate are, este insotita de un mormait sau de cuvinte intelese doar de ea.
- cand vede un elefant se leagana fiindca il asociaza cu „un elefant se legana”
- danseaza
- ii place sa o tii in brate si sa dansezi cu ea, cred ca ultima oara a stat la Soare in brate, nemiscata, pret de vreo 15 minute, ceea ce credeti-ma e mult pentru un copil
- stie ce e aia olita si ce ar trebui sa faca cu ea, dar este sub demnitatea ei sa o foloseasca in adevaratul sens al cuvantului asa ca a ridicat-o la rang de castron, pentru ca ne-am trezit cu stafide, cu apa sau cu biscuiti in ea.
- locul preferat de luat masa este blatul de la bucatarie. acolo ma ajuta si cand gatesc, sa bata ouale, sa-mi manance legumele, sa puna zahar si faina in compozitie
- cand venim acasa are un mod foarte amuzant de a ne primi cu o bucurie de parca am stat ascunsi si atunci am iesit din vagauna: „ahahaaa” si arata cu degetul
- daca ajung eu prima acasa e mai liniste, ne luam cu o vorba, cu bucatareala, joaca linistita, cand vine "tataaaa", incepe haosul, alearga, se agita, aliniaza toate mingile si pe noi si riposteaza daca vrem sa luam o pauza.
- este antrenorul meu personal de atletism, de mers in genunchi si tonifiat picioare cu ridicari de bebelus
- il pune pe Soare sa stea cu caciula pe cap in casa si protesteaza daca si-o da jos, uneori si pe mine, dar trebuie sa tin caciula ei
- ii place sa faca turnulet din suluri de hartie igienica, cat ea de inalt si bineinteles ca la sfarsit se lasa cu „uaau”
- impartim patul cu animalele de plus preferate la momentul acesta: un mickey mouse de 50cm (ea are 86), o pisica hello kitty si o brosca care canta si proiecteaza stelute pe tavan
- stie sa numere pana la unu, pardon "uuu"
- cand ne jucam de-a v-ati ascunselea, ea pune mainile la ochi, numara pana la unu, timp in care mi-e cam greu sa ma ascund, dar daca reusesc, ma cauta, daca e prea dificil il trage de mana pe taica-su si intreaba „mama?”...daca numar eu, ea alearga un pic vesela prin camera, se face ca se ascunde, dar de fapt se opreste tot in fata mea, iar daca o ascunde Soare, nu rezista prea mult si incepe sa rada...
- ii place sa bea apa din cada, in ciuda insistentelor mele de a nu mai face lucrul asta
- stie ca broasca facea "oa, oa", vaca "muu", trenul "tu tu" si masina "bruum"
- tii, este un fel de „poftim” si „multumesc"
- stie sa manance singura atat supa cat si felul principal, adica nimereste mancarea in gura, dar de multe ori si pe haine
- am lasat-o de mica sa se joace cu apa si acum poate sa toarne aproape perfect apa dintr-un recipient in altul
- cand bea apa tine ceasca de toarta sau tine singura cana
- broasca aia care lumineaza are intotdeauna nevoie de baterii, chiar daca functioneaza si stie unde sa-mi arate ca sunt bateriile si surubelnita si mestereste ea acolo.
- ii plac abtibildurile si le avem peste tot, inclusiv pe usi, oglinda si haine..sau picioare dupa cum se observa mai jos in poza
- ii plac desenele animate si are niste personaje preferate
- sterge usile sau pe jos ....cu tricoul meu de obicei
- nu ii este frica de intuneric si ii place sa stea pe pervazul de la geam
- il stie pe "A" si unde se afla pe calculatorul ei de jucarie
- "apciu" e hapciu si un soi de „sanatate” cand cineva stranuta
- stie sa-si aduca adidasii cand trebuie sa iesim afara
- vorbeste cu ea in oglinda, dar nu cred ca se prinde, ca de multe ori iese cu cearta
- ii plac scarile rulante pe care le urcam si le coboram pana ametim
- mai nou stie sa dea noroc cu sticla de apa sau ceasca si sa bea dupa ce da noroc....mai prost e ca in paharele noastre se afla vin si dam cam des noroc...
nu cred ca am enumerat chiar tot, dar in mare parte am surprins esentialul. mi-am dorit sa o las oarecum libera sa se exprime si sa actioneze fara sa o conditionez cu fricile mele de mama (care ce-i drept sunt destul de putine), asa ca este prietena cu cainii din fata blocului, pe care ii hranea cu pietre cand era mai mica, a impartit painea tot cu cainii de la bloc, am lasat-o sa se joace cu apa pana s-a udat toata, a trebuit sa o schimb si am luat-o de la capat, iar canapeaua noastra este un mediu excelent de absorbtie a apei, a colorat peretii, a imprastiat hartie igienica prin toata casa, mi-a amestecat culorile la fardurile de ochi, iar aventurile nu se opresc aici.
acum va
las si cu cateva poze, fiindca am si dovezi, avand in vedere ca telefonul meu are peste 2000 de poze si filmulete cu minunea familiei
Comentarii
Trimiteți un comentariu