Zi de 13

Am plecat de acasa imbracata cat mai comod, nemachiata si cu parul prins la repezeala. Intr-un fel ma asteptam sa raman mai mult in spital. Uneori simti cand ceva depaseste momentul simplu de "nu e in regula" 

Poate unul din cele mai urate lucruri care se pot intampla cand ai copii, este sa se imbolnaveasca. Intr-un moment pierzi ratiune, cap limpede, liniste, rabdare. Totul e haos, gandurile nu le mai poti controla, orice simptom pare ca e sfarsitul lumii, orice schimbare din rutina copilului incepe sa-ti puna zeci de intrebari: cu ce ai gresit, ce a mancat, cu ce a intrat in contact, ce puteai face altfel.

Iar la spitalul de pediatrie, pe holul de la urgente vezi cele mai ingrijorate fete de parinti si cei mai tristi copii, asta daca nu-i auzi plangand din cabinete, ceea ce e mai mult probabil. 

Am plans, cum nu am mai plans demult, de la primele cuvinte de "e nevoie sa o internam, sa-i punem perfuzie" pana la tinut copilul imobilizat ca sa-i puna branula. Am plans infundat, desi imi repetam ca trebuie sa fiu puternica. Un rahat! Cum poti fi puternic, cand vezi ca un pui de om sufera, iar tu nu poti face prea multe sa-l ajuti. Nu mai functioneaza nicio ratiune, nimic nu are logica si chiar daca stii ca lucrurile trec si o sa fie bine, momentul ala e oribil.

Plang acum pentru ca mi-as dori sa fim acasa, sa fie bine, pentru ca desi ea a adormit cu greu, pe hol e galagie si sunt alti copii care plang. 

Sunt copii care nu inteleg ce li se intampla, asa cum parintii nu inteleg de ce se intampla. 

Oricat de mare, puternic si trecut prin viata esti, nu ai cum sa nu cedezi emotional cand copilul tau nu e bine. 

Nu stiu cum o sa treaca noaptea asta, dar stiu ca maine o sa fim mai bine, iar poimaine si mai bine

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

cine ești tu fericire care nu-mi dai drumul la picior?

Imagine
nu-mi amintesc câte nopți nedormite au fost, câte ieșiri ratate, câte pahare de vin pierdute, câte dimineți fără machiaj sau zile fără tocuri, câte planuri schimbate sau țigări nefumate...dar îmi amintesc fiecare emoție, fiecare moment de nerăbdare, de fericire, de panică sau momentele de stângăcie până am ajuns să ne descoperim. am fost egoistă pentru că te-am păstrat numai pentru noi. am trăit fiecare etapă, de la sâmburel la cea care ești, fiecare mișcare și apoi fiecare respirație în micul nostru univers. te-am protejat cât am putut de discuții inutile și detalii fără rost, care ți-ar fi furat din unicitate. ești perfectă pentru mine, așa cum fiecare copil e perfect pentru părinții lui, iar eu îmi promit și îți promit că o să respect cine ești. nu scriu pentru tine, scriu pentru mine, pentru ce am promis, pentru momentele în care am să uit și poate am să mă pierd în dorința de a te face fericită altfel decât meriți. așa că îți promit că vei avea atenția mea atunc...
Citiți mai multe

"a fatherless girl thinks all things possible and nothing safe"

Imagine
am avut un vis, a fost atât de frumos, iar tu ai fost atât de prezent, ca și cum ai fi vrut să știm că ești în viața noastră, chiar și după atâția ani de absență..  te-am îmbrățișat în vis și nu voiam să te las, te-am îmbrățișat în timp ce plângeam de dor, de teamă să nu treacă prea repede momentul, plângeam cu recunoștință că trăiesc emoția de a fi lângă tine, eu mare, tu la fel ca atunci când m-ai lăsat mică ….știam că o să se termine visul și am vrut să cuprind tot tot, tot ce mi-a lipsit în anii ăștia și tot ce aș avea nevoie pentru a merge mai departe….dar știu că eu sunt fiindcă tu ai fost și îți mulțumesc pentru tot, tata. mi-aș fi dorit astăzi să-ți spun "la mulți ani!"   
Citiți mai multe

Bu Zian

Imagine
Zian este matinalul familiei, se trezește cu părul răvășit, cu ochii mici mici, întotdeauna vesel, cu pașii lui grăsuți vine încet și bate la ușa de la baie. (după aia începe să vorbească tare) Sunt cele mai liniștite și adorabile 30 minute dintr-o zi cu el, după aia se declanșează furtuna.  În timp ce mă pregătesc de muncă, avem tot felul de discuții inteligente: când vin țânțarii, cum ar fi dacă el ar fi mare și ar trăi singur (avem multe dileme cu acest “cum ar fi? “ - “mami, cum ar fi dacă eu aș fi o pisică și tu m-ai găsi și m-ai lua să ai grijă de mine?”), cum o să murim noi, părinții, dar nu astăzi, săptămâna viitoare (mai e muuult până atunci), ce îi aduc când vin acasă, iepurașul o să-i mai aducă cadouri dacă e ascultător?….și în fiecare zi îmi promite că o să fie cuminte. Seara îl întreb cu câte persoane s-a certat și îmi numără pe degete, de obicei pe Sofi o pune de vreo trei ori la socoteală, dar în final e mulțumit că s-a certat mai puțin ca ieri.  Ghe...
Citiți mai multe