run baby run

m-am trezit intr-un loc strain. poze vechi. alb negru. pereti inalti din caramida, cateva carti imprastiate pe jos si niste flori uscate intr-un borcan. nu recunosc nimic in jurul meu. camera este foarte putin luminata, iar prin geamurile mari, acoperite de niste draperii prafuite intra doar urma unei raze de soare.

in timp ce incerc sa-mi dau seama unde sunt, se aud acordurile unei piese: run baby run, from the old familiar faces.

sentimente stupide si ravasite.

-                      - am adormit in patul meu, unde naiba m-am trezit?

observ o masa care a fost candva alba, acum au ramas doar niste urme scorojite de vopsea. pe masa e o ceasca de cafea si o scrumiera, o tigara e lasata neterminata pe marginea scrumierei.

-                     - cat o fi ceasul?

incerc sa ma ridic, dar ma dor toate, nu ma pot coordona. ma uit la picioarele mele, dar nu le pot misca. ma simt legata.

pentru un moment am uitat cine sunt. pe bratul stang am un tatuaj “I will be what you want me to be”

-              - ce?! asta nu sunt eu! eu nu as gandi niciodata asa, cu atat mai putin sa las cuvintele astea imprimate in pielea mea. eu sunt o persoana independenta, stiu ce vreau de la viata mea si o sa fiu cine vreau eu sa fiu, nu vreau sa depind de nimeni. cine mi-a facut asta?

mi-am amintit de o stire pe care o auzisem in urma cu cateva zile despre o tipa data disparuta si gasita dupa 3 luni la marginea unei livezi de ciresi, proaspat infloriti. corpul ei era acoperit de florile de ciresi scuturate, iar pe brat avea un tatuaj “I will search you until the end”

odata cu stirea asta se lansaze un zvon ca ar exista un criminal care isi alege victimele in randul tinerelor foarte frumoase.

m-am gandit ca nu am cum sa intru in gratiile unui criminal care isi cauta victima perfecta.    

imi si imaginam ce i-as spune criminalului:

- stii, te inteleg perfect, dar crede-ma nu sunt ceea ce cauti. adica ma simt flatata, dar cred ca eram pe drumul gresit sau poate era intuneric. mi-as dori sa fiu speciala si sa cred ca exista un motiv pentru care m-ai ales, dar de fapt eu sunt chiar plictisitoare si nu sunt nici frumoasa. nici macar nu sunt genul care sa se roage pentru viata ei. as suferi in tacere si as astepta...stii tu, sfarsitul...

zambesc ca proasta...bine macar ca simtul umorului e la locul lui.

imi las capul pe spate si incerc sa gasesc o legatura cu existenta mea acolo.

am inchis ochii. piesa se aude in continuare, dar nu stiu de unde. incerc sa refac firul evenimentelor.

stiu ca eram fericita, ca aveam incredere, ca visam si imi doream lucruri normale, simple, umane, ca-mi doream sa iubesc, sa parcurg un traseu drept, sa fiu monotona si sa fiu iubita pentru asta.

nici macar nu cer sa fiu inteleasa, doar acceptata...ar trebui sa nu fie nevoie sa fac eforturi pentru a fi placuta, pentru ca, in mod natural, ar trebui sa fii imbratisat asa cum esti, acceptat, laudat, iubit, unic pentru ceea ce oferi.

mi-am amintit cat de mult imi place sa merg cu picioarele goale prin iarba si ma intrebam daca o sa mai pot face asta vreodata.

mi-am amintit de visul de a ajunge la un festival al florilor de ciresi, sa simt cu toata fiinta parfumul lor si sa opresc pentru o clipa efemeritatea.

mi-am amintit de noptile tarzii hoinarite intr-un oras pustiu.

mi-am dat seama ca-mi doresc atat de multe si am atat de putin timp.

mi-am amintit de maini incalzite intr-un buzunar fara pretentii.

mi-am amintit de vorbe simple, spuse la graba, dar din suflet, de gesturi ample si dovezi de iubire.

mi-am amintit de copilarie, de oameni pierduti, de povesti consumate, de povesti inventate si imaginate de mintea mea, am iubit intr-o mie de feluri, am ranit, am abandonat, am fost ranita si abandonata.

mai bine ma intorc spre fetele familiare, pentru ca acolo mi-e cel mai usor sa fiu acceptata, sa nu fiu judecata, sa gasesc motivatia.

am deschis ochii. eram pe marginea peronului cu un picior in aer, iar metroul se apropia. trecusera doar 7 minute de framantari si asteptare, timp in care in casti auzeam aceleasi versuri "run baby run…" .

am facut un pas inapoi, speriata de gandurile mele. eu sunt si atat.