intrebări esențiale
să-mi explice şi mie cineva
cum face pipi în recipientele alea mici şi înguste, când trebuie să dea probe
la analiză.
am obiceiul să amân ziua
analizelor tocmai din cauza acestui procedeu. cu recoltarea sângelui nu am
nicio problemă, nu mi se face rău, nu întorc capul, nu mă ia cu leşin (am
rezistat eu şi când i-au luat sânge Sofiei) şi cred că aş putea face meseria
asta (medicina, nu recoltarea de pipi și sânge), până la un punct (mulţumesc şi zecilor de seriale de profil),
mai prost stau cu memorarea termenilor de specialitate.
dar când vine momentul de
primit eprubetele vinovate, mă uit la ele şi mă întreb cu ce au greşit, cu ce
am greşit eu şi cum îşi imaginează cineva că e uşor să umpli chestiile alea.
în perioada asta, la câteva
luni trebuie să repet analizele şi primesc două recipiente... cum să explic: se
şterge din memorie automat de la un set de analize la altul ce trebuie să fac
cu cele două plastice, pentru că, bineînțeles există o procedură, care ţi se
explică în 10 secunde, dar sunt mari şanse să greşeşti. și nu e ok, pentru că
te pun ăştia să repeţi procesul şi clar nu e un lucru dezirabil să te aventurezi
în toaletele cabinetelor ca să refaci sticluţele...te mai trezești și cu picături de
pipi pe pantofi.
dar cum e să te plimbi în poşetă
cu sticluţele după tine? bine ar fi ca drumul să te ducă direct la cabinetul
medical, să nu te opreşti pe la bancă, de exemplu şi să scoţi odată cu
portofelul şi punguţa cu minuni: „fir-ar să fie, iar mi-a pus copilul în geantă
jucăriile...”
s-a întâmplat să aştepţi la
recepţie şi în faţa ta să vezi pe cineva cu punguţa pregătită şi să fie
întrebat?
„-aveţi şi proba de urină?
- sigur, aici e!”
și o întinde mândru către
recepționistă, care jenată spune:
„-păstraţi-o, o veţi înmâna asistentei în
cabinet”
nu-i înţeleg nici pe medicii
care au mania de a vorbi în termeni pe care efectiv nu mă pot concentra să-i
ţin minte, să-i înţeleg, să-i pronunţ, să-i repet...mai puţin atunci când te
întreabă de gaze şi scaun:
râdeam cu sor-mea de momentul
în care vine medicul în vizită şi cu zâmbetul la purtător te întreabă:
„-ei astăzi cum stăm cu gazele?”
Comentarii
Trimiteți un comentariu