toamnă cu cântec

este ora somnului, lucrurile se desfăşoară în felul următor:

-     Sofi hai să facem nani
-     nuuuu
-     uite toată lumea doarme: copăceii, căsuţele, bum bum (maşina) şi...
-     și tataie? și nana şi nanu
-     și buni
-     și buzia (bluza)
-     da şi bluza şi pantalonii şi Mitty şi Minnie şi Kitty
-     și mama şi tata şi Sosi nani
-     daaa Sofi toată lumea!!

când termin de enumerat pe toată lumea începe:
-     pam pam
-     vrei să-ţi cant?
-     daaa
-     un motan cât un pisoi..
-     nuu
-     elefantul ciciii
-     antul (altul)
-     are mama o fetiţă cât un...
-     antul
-     iepuraş coconaş...
-     antul
-     în pădurea cu alune...
-     antul

eii şi mă ţine aşa până epuizez toate variantele, poate poate se întâmplă să-i convină un cântecel pe care îl repet la nesfârşit până adoarme...de multe ori aţipesc eu înaintea ei

ei bine, dimineaţă, trezită de la 7, în timp ce mă pregătesc de muncă, ce îmi repetă neuronul amorţit? „elefantul cici şi-a pierdut cipicii şi acuma plânge şi îi cere furnicii...” aaaaa şi cam aşa e în fiecare dimineaţă. azi m-am hotărât să deschid televizorul să ascult altceva, some brainwashing, orice, numai să fie altceva.

televizorul nostru ştie doar o categorie de posturi (bineînţeles)...şi anume desene, imaginează-ți-l pe Soare cum sună la UPC să le ceară explicaţii de ce nu funcţionează Nick Jr?!! când au venit tehnicienii de la ei să schimbe reciverul cu un card preocuparea mea era să nu dispară opțiunea de radio pe televizor...

nu ne mai uităm la televizor de mai bine de 1 an şi jumătate, dar astăzi am zis să ascult nişte muzică (bine că posturile de muzică sunt imediat lângă cele de desene) şi dau peste nişte funduri: nu pot să-mi dezlipesc ochii de la un videoclip cu șanpol (sean paul) , unde nişte gagici, în colanţi lipiţi de dorsală şi rupţi pe lături, dau din fund....atât...aşa e toată piesa...ce condiție fizică au fetele astea!

păi maică, pe vremea mea fetele dansau, se mişcau armonios, muzica avea un sens, versurile înţeles, mergeam în discotecă fără tocuri, fără poşete şi rezervare la masă cu whiskey şi red bull, dansam până apăreau broboane de transpiraţie pe la mustăţi, beam o apă şi aveam câţiva bani de împărţit un taxi.

renunţ! mă hotărăsc să trec pe radio şi se aude celine dion – my heart will go on, automat îmi amintesc de momentul când am văzut filmul şi de când a apărut piesa...au trecut aproape 20 de ani...deşi nu mai suport piesa asta, e măcar in my comfort zone.


în drum spre muncă ascult nicu alifantis...am îmbătrânit






Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

cine ești tu fericire care nu-mi dai drumul la picior?

Imagine
nu-mi amintesc câte nopți nedormite au fost, câte ieșiri ratate, câte pahare de vin pierdute, câte dimineți fără machiaj sau zile fără tocuri, câte planuri schimbate sau țigări nefumate...dar îmi amintesc fiecare emoție, fiecare moment de nerăbdare, de fericire, de panică sau momentele de stângăcie până am ajuns să ne descoperim. am fost egoistă pentru că te-am păstrat numai pentru noi. am trăit fiecare etapă, de la sâmburel la cea care ești, fiecare mișcare și apoi fiecare respirație în micul nostru univers. te-am protejat cât am putut de discuții inutile și detalii fără rost, care ți-ar fi furat din unicitate. ești perfectă pentru mine, așa cum fiecare copil e perfect pentru părinții lui, iar eu îmi promit și îți promit că o să respect cine ești. nu scriu pentru tine, scriu pentru mine, pentru ce am promis, pentru momentele în care am să uit și poate am să mă pierd în dorința de a te face fericită altfel decât meriți. așa că îți promit că vei avea atenția mea atunc...
Citiți mai multe

"a fatherless girl thinks all things possible and nothing safe"

Imagine
am avut un vis, a fost atât de frumos, iar tu ai fost atât de prezent, ca și cum ai fi vrut să știm că ești în viața noastră, chiar și după atâția ani de absență..  te-am îmbrățișat în vis și nu voiam să te las, te-am îmbrățișat în timp ce plângeam de dor, de teamă să nu treacă prea repede momentul, plângeam cu recunoștință că trăiesc emoția de a fi lângă tine, eu mare, tu la fel ca atunci când m-ai lăsat mică ….știam că o să se termine visul și am vrut să cuprind tot tot, tot ce mi-a lipsit în anii ăștia și tot ce aș avea nevoie pentru a merge mai departe….dar știu că eu sunt fiindcă tu ai fost și îți mulțumesc pentru tot, tata. mi-aș fi dorit astăzi să-ți spun "la mulți ani!"   
Citiți mai multe

Bu Zian

Imagine
Zian este matinalul familiei, se trezește cu părul răvășit, cu ochii mici mici, întotdeauna vesel, cu pașii lui grăsuți vine încet și bate la ușa de la baie. (după aia începe să vorbească tare) Sunt cele mai liniștite și adorabile 30 minute dintr-o zi cu el, după aia se declanșează furtuna.  În timp ce mă pregătesc de muncă, avem tot felul de discuții inteligente: când vin țânțarii, cum ar fi dacă el ar fi mare și ar trăi singur (avem multe dileme cu acest “cum ar fi? “ - “mami, cum ar fi dacă eu aș fi o pisică și tu m-ai găsi și m-ai lua să ai grijă de mine?”), cum o să murim noi, părinții, dar nu astăzi, săptămâna viitoare (mai e muuult până atunci), ce îi aduc când vin acasă, iepurașul o să-i mai aducă cadouri dacă e ascultător?….și în fiecare zi îmi promite că o să fie cuminte. Seara îl întreb cu câte persoane s-a certat și îmi numără pe degete, de obicei pe Sofi o pune de vreo trei ori la socoteală, dar în final e mulțumit că s-a certat mai puțin ca ieri.  Ghe...
Citiți mai multe