am uitat

am locuit la mama doua saptamani. a fost un fel de vacanta la mine acasa. sunt plecata din Galati de 12 ani si nu ma gandeam ca o sa mai stau vreodata mai mult de cateva zile...am intotdeauna o framantare din asta, dupa doua zile vreau inapoi la barlogul meu din Bucuresti. dar am profitat de rasfatul culinar si pauza casnica, bineinteles si cu copiii la purtator, care s-au bucurat la fel de mult ca mine. mama mea are secretele ei.

cum am avut timp sa mai analizez una alta, sa retraiesc copilarie,  adolescenta, studentie la mama acasa, au fost si cateva evenimente ivite care mi-au amintit de copilarie.

am uitat: cum se aude ploaia prin teava de pe hol, eram fascinata in copilarie de zgomotul ploii care curgea neincetat de parca nu avea destinatie. 

batutul in teava de la calorifer. obositi, dupa botez, la 12 noaptea in sufragerie se auzea de la vecinul de sus muzica populara de parca era la noi in casa. desi cei mici dormeau fara semne ca ar fi deranjati, noi tot o intrebam pe mama cum o sa adormim si ce e de facut (sunam la politie!!!) cand...am auzit pe cineva cum a batut in teava...in secunda doi s-a facut liniste. mi-am amintit ca aveam un cod cu Claudia, cu batutul in teava care ducea din camera mea jos in scara blocului. in functie de cate batai erau stia daca pot sa mai ies afara sau nu...mai tarziu au aparut bip-urile.

gradina mea. am uitat cum e sa o mai vad. ferestrele noastre dau spre spatele blocului, unde se intindea teren, muult teren, gradini...gradina lui tata, cea mai frumoasa si ingrijita, chinul si bucuria copilariei mele. iar in departare un bloc, unul singur, uitat pe un camp, ii spuneam blocul fantoma. uneori ne faceam curaj sa ne apropiem de zona, dar din cauza povestilor semi de groaza, ne era frica sa ajungem pana la el.

acum in locul gradinilor, sunt vile, caramizi, geamuri, masini, ciment...am uitat cum era locul asta cu gradini, unde faceam mancare din pamant si frunze si stateam la iarba verde.

muzica de la miezul noptii. in linistea noptii, muzica se aude altfel, se simte altfel, se asorteaza cu emotiile si sentimentele nedormite. ani la rand am adormit ascultand radio-ul vechi din bucatarie.

altfel toate bune, am tinut dieta, 5 mese pe zi, 3 principale, 2 tot pe acolo, doar ca nu stiu ce e cu mancarea asta ca pare ca se depune si eu jur ca nu am mancat dulce la 10 noaptea. 

am citit o carte foarte interesanta, ma bucur ca am reusit sa citesc si altceva in afara de carti pentru copii si ca a fost genul de carte pe care nu o lasi din mana pana nu o termini. "Oamenii fericiti citesc si beau cafea", un roman de dragoste, care incepe trist, nu e chiar cu happy ending asteptat, dar are un deznodamant aparte, despre cum ar trebui sa ne apreciem viata, sa o traim frumos, sa ne asumam deciziile si sa intelegem cand suntem pregatiti sa primim anumiti oameni in viata noastra sau cand trebuie sa renuntam la ei. 

era cat pe ce sa aleg inca o carte din raftul Sandra Brown, dar m-am abtinut, am zis ca e prea mult romantism inghitit cu lingurinta si depaseam limita acceptata.

copii fericiti, joaca si rasete, Sofi a descoperit toate lucrurile interesante de la buni si a socializat cu unchii, matusile si verisorii. 

trebuie sa repetam experienta.