10:40

acum 3 ani asteptam cu nerabdare momentul intalnirii noastre. eram deja de doua saptamani plecata de acasa, scoasa din ritmul meu, din tabieturile mele, departe de cei apropiati si totusi atat de aproape de confortul si linistea de care aveam nevoie pentru venirea ta.

m-am plimbat pe liniste, pe vreme calduta, pe picaturi de ploaie, pe racoare, am urcat scari, am ras, am plans si am stat de atatea ori in fata unei mici Biserici de lemn din Brasov, intrebandu-ma ce o sa urmeze.

era un necunoscut, dar de care nu-mi era teama. 

am promis ca o sa te ocrotesc, ca o sa fiu un parinte curajos, ca o sa te las independenta, ca o sa cresti intr-o lume minunata, cu povesti si cu oameni frumosi.

cu cat cresti, cu atat realizez ca e din ce in ce mai dificil, as vrea sa te tin din ce in ce mai aproape, mai protejata de ce se intampla in exterior, pentru ca de fapt ne lovim atat de des de nedreptati, de oameni nu foarte prietenosi, de situatii stupide, de pierderi sufletesti sau povesti care nu se termina cu bine.

esti atat de mare in bratele mele si totusi atat de mica. si imi place cand vrei sa lenevesti cu corpul tau firav pe pieptul meu, imi place ca esti alintata si ai un suflet inocent. 

te descopar in fiecare zi si e o provocare sa tin pasul cu tine. asa cum meriti, nu incercand sa-ti limitez curiozitatea.

imi place ca pot inca sa te mai pacalesc cu ouale kinder care au doar ambalaj si surpriza, ca nu esti tu sigura 100% ce e aia ciocolata si imi place sa raspund intrebarilor tale inepuizabile cu "de ce?"

esti un copil bun care are nevoie de multa iubire, intelegere, prietenie, joaca.

vorbesti frumos si esti la minunata varsta la care povestile se impletesc in mintea ta, se leaga prietenii, apar si dezamagiri, ai vrea ca toata lumea sa stea in jurul tau si plangi atunci cand cineva pleaca.

nu vrei reguli, esti incapatanata si de multe ori trebuie sa fii tu cea care decide.

nu iti place sa dai jucariile tale, dar imparti mancarea cu toata lumea. 

strangi in brate jucarii, carti, baloane si spui "e preferata mea" si te bucuri de lucrurile mici. la fel cum te incanta niste papadii pe marginea drumului sau saritul prin baltoace.

noi nu am avut lectiile pregatite, nu stiam cum ar trebui sa te crestem ca la carte, dar am invatat si invatam in fiecare zi, pentru ca totul e in functie de tine. 

avem doar o infinita rabdare si sper ca exemplul nostru si educatia primita in familie sa fie mai presus de exemplele negative din jurul nostru.

probabil ca atunci cand parintii vor intelege si vor trata copiii ca pe niste persoane cu pareri, cu sentimente, cu personalitate unica, cand vor privi putin spre propria copilarie si propriile nevoi care nu au fost indeplinite, vor renunta la incrancenare, la tipete, la vorbe urate,   la palme, la conflictul permanent cu copilul - care e parte din ei. 

tu Sofi esti parte din noi si prin tine, ne vindecam ranile interioare.

am mai si gresit fata de tine, dar am incercat sa repar fiecare mica tristete sufleteasca.

nu stiu cum vor fi anii in viitor, dar atat timp cat suntem impreuna, o sa facem sa merite fiecare experienta, fiecare lectie de viata, fiecare imbratisare, fiecare plans, fiecare bucurie.

pentru ca tu esti sfertul nostru perfect de cerc. iar in jur graviteaza o lume pe care trebuie sa o descoperi, cu bune si cu mai putin bune. 

La multi ani printesa. Sa fii fericita!