dragi parinti

a nascut Andreea. am mai povestit despre prietena mea Andreea, colega de facultate si de apartament, cu care am trecut prin multe.

doar ce memoram la ceas tarziu, cand incercam sa prind niste ore de somn, aventurile noastre din tinerete si acum imi bate inima de emotie cand stiu ca are un puiut de om, creatia lor, in brate.

Andreea a fost cea care m-a sustinut si m-a sprijinit emotional atunci cand eram la Brasov, in asteptarea Sofiei.

era apelul meu zilnic de liniste, a contat enorm sa stiu ca cineva ma intreaba ce fac, cum sunt si sa ma incurajeze, atunci cand nu mai aveam rabdare.

asa ca am simtit nevoia sa intorc grija catre ea, din momentul in care am aflat ca e insarcinata. 

intr-un fel am inceput sa inteleg mamele, soacrele si bunicile, care dau sfaturi ca disperatele, nesolicitate, doar sa stie ca totul decurge cum trebuie.

desi sunt sigura ca se descurca si o sa desluseasca toate secretele bebelusului ei, tot stau pe ace, sa-i mai spun cate ceva, dar oare stie cum sa ingrijeasca buricul? dar la baita se descurca? dar cum doarme bebe? sa o mai linistesc cu doua trei chestii de m-au panicat si pe mine la inceput...acum imi dau seama ca-s putin exagerata. 

eu la primul copil am refuzat ajutor de orice fel, cu atat mai mult sfaturile. nu stiu daca e defect sau calitate, dar am crezut intotdeauna ca ma descurc in orice situatie, oricat de necunoscuta, dificila sau imposibila a parut.

de cand am acumulat putina experienta si parca mai stiu cate ceva, nu-mi vine sa pastrez numai pentru mine, timid asa imi fac curaj sa mai dau si cate un sfat chiar daca este necerut sau neavizat, dar ma simt utila ca am incercat sa fac un lucru bun. (sfaturi de bun simt, nu medicale) 

pentru ca am inceput povestea de parca urma un indemn, voiam de fapt sa spun ca este important, dragi proaspeti parinti sa stiti, ca sunt persoane langa voi, care se gandesc la voi, care stiu prin ce treceti, care ar sari cu drag sa va ajute, poate chiar sa intervina mai mult decat v-ati dori, dar nu cu rea intentie. ideea e sa se simta utili, pentru voi si pentru bebelusul vostru. 

din pacate nu-ti da nimeni un manual cu instructiuni pentru acest fenomen, numit bebelus, care iti deplaseaza putin traiectoria pe niste linii noi, incredibil de interesante, provocatoare si minunate, dar si foarte grele.

si stiu ca in cele mai dificile momente, cand totul e nou si bulversant si te cam doare in cot de altii, fiindca momentul ala e nasol pentru tine, trebuie doar sa ai putina rabdare, putina de tot, ca ce sa vezi, trece, si vin altele, unele frumoase, altele mai putin. o sa vina si panica, drama, lacrimi de fericire, intrebari mii, nelamuriri, asteptari, oboseala, vinovatie, frustrare, neputinta, spaima. dar ele trec, ca suntem facuti sa le putem duce si sa ne bucuram de momentele frumoase. 

poate cel mai valoros sfat este sa va ascultati copilul, el sigur stie sa transmita ce nevoi are.

felicitari Andreea si felicitari dragi parinti (Octavian sa ne spui cum e cu noptile nedormite) pentru ca aduceti noi culori viitorului.