marti

nu vreau sa va spun cat de importanta este ziua asta, vreau sa va vorbesc despre cheesecake-ul meu.

e serioasa treaba: ultimele patru, cinci incercari au esuat. dar la modul cel mai rusinos. 

mie imi place foarte mult sa gatesc si mai ales dulce (sa mananc dulce si mai mult, dar mai rar in ultima vreme/ bat-o vina de dieta), iar de-a lungul timpului am testat tot felul de retete. 

asta cu cheesecake-ul mi s-a pus pe suflet. era o vremea cand foloseam gelatina pentru a avea consistenta si fiindca am mania de a verifica etichetele pentru ingrediente, iar pe plic nu scria nimic, am cercetat din ce e facuta gelatina: surpriza, pentru mine, ca era de origine animala.

cu siguranta a fost o chestie pe creier, dar am avut impresia ca prajitura avea gust de porc. 

ulterior am tot incercat alte variante, dar la naiba, ca nu mi-a mai iesit. toate combinatiile posibile, de efectiv nu mai suportam gustul de mascarpone pe blat de biscuiti. nici macar cuvintele lui Soare: "nu e cel mai bun cheesecake al tau",  nu m-au convins sa renunt. 

de cele mai multe ori am mancat crema de branza cu lingura, desi a stat la frigider peste noapte. intrebarea mea este: unde am pierdut secretul? pentru ca a fost o tinerete cand imi reusea. 

astazi este ziua importanta din luna cand mami face prajitura. si am zis sa fac cheesecake. dupa jumatate de ora de framantari, m-am decis. de data asta am fentat reteta, am bagat-o la cuptor! Haa, who's the sucker now?!

desi a avut mai mult aspect de budinca, iar Soare m-a complimentat cu: "e foarte buna, nu are niciun gust, dar e buna...adica vreau sa spun ca mergea mai dulce", promit ca nu ma las pana nu fac cel mai bun cheesecake.

pana una alta va las si o poza (asta macar e reusita) si inainte de final sa va spun si de ce mi-am batut capul cu prajitura: la multi ani bebe!! 9 luni, ai mai crescut putin. te iubim pana la cer si inapoi. 

si ma bucur ca nu poti inca gusta din prajiturile mele